Bolile graului – Mucegaiul de zăpadă
Boala poate afecta toate organele aeriene, in toate fazele de vegetaţie ale plantelor, dezvoltandu-se in vetre.
Boabele contaminate dau naştere la colţi bolnavi, care fiind slăbiţi nu pot străbate stratul de sol şi se răsuceşte in pămant, deseori ca un tirbuşon. Multe dintre plantele infectate care reuşesc să răsară, putrezesc sau se usucă incă din toamnă.
Primăvara devreme, spre sfarşitul topirii zăpezii, pe frunze apar pete gălbui,
nedelimitate, pe suprafaţa cărora se formează un mucegai alb, cu aspect de păienjeniş, care se intinde foarte repede de la o plantă la alta, cuprinzand uneori arii mari de cultură.
Frunzele atacate se decolorează, uneori capătă culoare roz şi se usucă. La baza plantelor, mai rar pe toată suprafaţa ţesuturilor atacate, se observă pernuţe mici, de culoare roz, formate din conidiile ciupercii. Pe tecile uscate se observă numeroase puctişoare negre -periteciile ciupercii.
După inflorire, boala se manifestă prin brunificarea şi putrezirea ţesuturilor de la baza paiului, care uneori duce la indoirea (ingenunchierea) plantelor sau chiar ruperea la nivelul ţesutului atacat al tulpinii.
Ciuperca poate ataca şi spicele la suprafaţa cărora se dezvoltă un mucegai fin,
roşiatic. Boabele din spicele atacate se şiştăvesc şi au culoare mai deschisă, spălăcită. Pe marginea paleelor şi pe pedunculul spiculeţelor se observă pernuţe roz-portocalii, formate din conidii. Spre deosebire de atacul produs de Fusarium graminearum, partea inferioară a paleelor prezintă pete mici, brune, de culoare mai deschisă in centru.
Pe mediul CGA, ciuperca creşte repede ajungand in 8 zile la 250C la un diametru de 72-80 mm diametru. Miceliul aerian, mai mult sau mai puţin rar, este ca o panză de păienjeniş, uneori fasciculat, dens-flocos sau paslos. Mediul se poate pigmenta in roz-pal, de culoarea piersicii, caisei sau a chihlimbarului.
Corpurile scleroţiale lipsesc.
Conidiile sunt fusiforme, curbate, ingustate la ambele capete, unicelulare sau cu 1-3 (mai rar 4-7) septe, incolore. Conidiile, fără septe, sunt de 5-18 x 2-4 μm, cu o septă de 9-23 x 2,2-4,5 μm, cu 2-3 septe de 13-36 x 2,3-4,5 μm, cu 4-7 septe de 19-30 x 2,5-4,0 μm.
Periteciile sunt sferice sau ovoide, de culoare roşie-inchis sau brună-roşiatică, de 120-180 x 100-150 μm. Ascele sunt incolore, clavate, de 60-7 x 6-9 μm, cu cate 6-8 ascospori, aşezaţi pe două randuri. Ascosporii sunt unicelulari, elipsoidali, de 10-17 x 3,5-4,5 μm, cu o septă, mai rar cu 2-4 septe.
