„În oraşul din partea Ţării Româneşti – e vorba de Focşani – are loc odată pe an un iarmaroc în timpul verii, iar în oraşul din partea Moldovei se ţine un astfel de bîlci tot o dată pe an, dar toamna. Întîmplîndu-se să nimeresc peste iarmarocul din iulie, care are loc în oraşul dinspre Ţara Românească, am vizitat şi am văzut multe lucruri curioase. Peste o sută de mii de oameni cu căciuli negre şi de postav în diferite culori, veniţi cu mărfuri din cele patru unghiuri ale celor şapte ţări, chiar şi din Melirak, din vilaetul Turan, din China, din vilaetul Mahan, construiseră la marginea oraşului mii şi mii de dughene din nuiele, din umbrele şi covoare, pe lîngă prăvăliile de piatră. Negustorii mari vînd aici stofe de mătase albă, ţesute cu fire de aur, atlasuri şi pînzeturi. Timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, ei strîng mărfurile lor noaptea şi le desfac dimineaţa spre a fi expuse vînzării. Din cele patruzeci de zile, trei zile şi trei nopţi se luminează cu mii şi mii de candele, felinare, făclii, torţe şi cu lumînări de ceară. În fiecare colţ, cîntăreţii şi muzicanţii din diferite ţări cântă din gură şi din instrumente... După ce am vizitat aceste locuri timp de trei zile şi trei nopţi, am trecut pe partea cealaltă, în oraşul Moldovei, de unde am luat însoţitori de la boierul acestui oraş.”