Păduchele negru al cireşului
In ţara noastră se intalneşte incepand din zona stepei şi pană in zona submontană
In ţara noastră se intalneşte incepand din zona stepei şi pană in zona submontană. Virginogenele nearipate au corpul brun-inchis sau negru albicios, cu jumătatea bazală a antenelor, femurele şi tibiile picioarelor gălbui, iar coada, corniculele, jumătatea terminală a antenelor şi tarsele negre. Lungimea corpului este de 1,8-2,5 mm. Virginogenele aripate au corpul alungit, brun-inchis lucios, cu antenele şi picioarele negre, cu excepţia tibiilor, baza femurelor şi a articolului al treilea antenal, care sunt gălbui. Coada este neagră. Lungimea corpului este de 1,7-2,0 mm. Păduchele are un ciclu biologic holociclic dioic, planta gazdă primară (lemnoasă) fiind cireşul, iar cea secundară (ierboasă), specii de Gallium, Asperula etc. Iernează in stadiul de ou de iarnă pe scoarţa ramurilor tinere de cireş sau la subsuoara mugurilor. In luna aprilie, cand mugurii se desfac apar larvele fondatoarelor, apoi femelele care se inmulţesc
partenogenetic vivipar, dand naştere la 3-5 generaţii de femele fundatrigene nearipate, pe dosul frunzelor de cireş. Către sfarşitul lunii mai-inceputul lunii iunie apar formele aripate care migrează de pe plantele lemnoase pe cele ierboase, unde dau naştere la mai multe generaţii de virginogene nearipate. Ultima generaţie de virginogene dă naştere formei sexupare, iar aceasta formei sexuate care după imperechere, retromigrează pe cireş, unde depune oul de iarnă, stadiu in care iernează. Păduchele atacă de preferinţă cireşul şi intr-o mai mică măsură vişinul. Formează colonii pe dosul frunzelor şi pe varful lăstarilor. Din cauza atacului, lăstarii se opresc din creştere şi se indoaie, iar frunzele se răsucesc formand buchete. Păduchele produce cele mai mari pagube in pepinierele de cireşi, prin faptul că impiedică creşterea lăstarilor şi implicit formarea coroanei.
Daca ti-a placut sau te-a ajutat articolul nostru da-ne un like pe facebook!
