Gândacul ţestos al sfeclei
Prezent in toată ţara, dăunătorul este mai frecvent in regiunile de stepă şi silvostepă din Campia Romană şi Transilvania.
Adultul are corpul eliptic, de 5,5-7,5 mm. Pronotul şi elitrele sunt puternic lăţite şi depăşesc marginile corpului, dand impresia unei carapace ţestoase. Culoarea generală a carapacei este cafenie-roşcată, mai rar cafenie-verzuie, cu luciu auriu-metalic şi pete neregulate negre.
Larva, la completa dezvoltare are lungimea de 7,3 mm şi lăţimea de 3,7
mm, fiind de culoare verde-palid.
Primăvara, adulţii hibernanţi se hrănesc cu frunzele diferitelor chenopodiacee
spontane (chenopodium album) sau cultivate (Atriplex hortensis) pe care işi depun şi ponta.
La inceput, larvele se hrănesc pe frunzele acestor plante, după care, pe măsură ce hrana se impuţineză, in cursul lunii iunie, migrează pe culturile de sfeclă, unde, pe faţa inferioară a frunzelor, se impupează. Noii adulţi apar in iulie. De regulă, specia formează două generaţii pe an: G 1 - mai-iulie; G 2 - iulie-aprilie.
Adulţii hibernanţi şi larvele tinere se hrănesc cu frunzele diferitelor plante din flora spontană şi, mai rar, cu cele de sfeclă cultivată. Larvele mai dezvoltate, emigrate in culturile de sfeclă, produc pe frunze rosături circulare cu diametrul mare, fiind consumat mezofilul şi una, sau ambele epiderme. La atac puternic răman neconsumate doar nervurile principale.
Adulţii din noua generaţie atacă identic, afectand puternic aparatul foliar al plantelor de sfeclă, determinand, in unii ani, pagube de pănă la 30%.
