Nematozii cu chişti ai cartofului - Nematodul auriu al cartofului
Nematozii cu chişti constituie dăunători periculoşi ai culturii cartofului datorită faptului că pot produce pagube mari
Nematozii cu chişti constituie dăunători periculoşi ai culturii cartofului datorită faptului că pot produce pagube mari, rezistă timp indelungat in sol sub formă de chişti pană la 28 de ani, se răspandesc uşor şi se combat foarte greu. Din această cauză este socotit un dăunător cu restricţii de carantină atat la noi, cat şi in alte ţări cultivatoare de cartof.
Plantele atacate de aceşti nematozi se caracterizează printr-o dezvoltare slabă
rămanand mici, decolorate, ca urmare a obstrucţionării sistemului vascular şi a perturbării fluxului de apă şi substanţe nutritive din sol. Tuberizarea este diminuată, iar tuberculii formaţi au dimensiuni mici. Pot produce o pierdere de aproximativ 2 tone/ha, la un nivel al populaţiei de 20 chişti/100 g sol.
Cele două specii de nematozi cu chişti sunt asemănătoare in multe privinţe.
Prezintă un dimorfism sexual pronunţat. Femelele au corpul globulos, aproape sferic şi sunt sesile, iar masculii sunt mobili, verniformi.
Ciclul biologic cuprinde: stadiul de ou, patru varste larvare separate prin năparliri şi stadiul de adult. După moarte, cuticula femelelor se intăreşte, formand chistul protector, in care se găsesc ouăle (aproximativ 200-400 de ouă/chist), in interiorul ouălor se găsesc larvele.
Prima năparlire are loc in interiorul oului, larva de varsta I transformandu-se in larvă de varsta a II-a. Partea activă a ciclului biologic incepe cu eclozarea din ou a larvelor de varsta a II-a, care reprezintă forma infestantă, prin care se asigură infecţia, sau aceste larve pot rămane in interiorul chistului, in stare lentă, perioade lungi, reprezentand forma de rezistenţă a nematodului. Este de arătat că eclozarea larvelor din ouă, in interiorul chistului este stimulată, de obicei, de exudatul radicular al plantei gazdă.
Larvele pătrund in rădăcină prin punctele de creştere şi inaintează prin celule, perforandu-le pereţii. Ca urmare a acestei activităţi, pereţii celulelor sunt distruşi, iar saliva injectată duce la formarea celulei gigant, sursa de hrănire a larvei. In funcţie de hrana disponibilă urmează diferenţierea pe sexe.
După fecundare, femelele răman incă un timp cu capul infipt in rădăcină, perioadă in care se maturizează ouăle. După moartea lor, chistul trece prin mai multe faze de colorare: alb, crem, galben şi brun in cazul speciei G. rostochiensis şi alb, crem şi brun la G. pallida. Primii
chişti pot fi observaţi in ţara noastră pe rădăcini la sfărşitul lunii iunie-inceputul lunii iulie.
In condiţii favorabile pentru cultura cartofului, in cazul unei monoculturi sau intr-o rotaţie scurtă, nematozii cu chişti se multiplică foarte repede. Specia G. rostochiensis se dezvoltă mai bine la temperaturi mai ridicate (20-25 grade), in timp ce G. pallida preferă temperaturi scăzute.
