Daunatorii cartofului - Nematodul tulpinilor şi tuberculilor de cartof
Specia este prezentă aproape in toate zonele de pe glob unde se cultivă cartoful.
Pagubele produse de acest nematod atat in camp, cat şi in timpul depozitării, sunt apreciabile, fiind considerat ca unul dintre principalii dăunători ai culturii cartofului.
In ţara noastră, specia Ditylenchus destructor a fost semnalată pentru prima dată in anul 1966, in asociaţie cu specia D. dipsaci. In ultima perioadă, se constată o creştere a atacurilor şi pagubelor produse de nematod in culturile de cartof.
Frecvenţa tuberculilor atacaţi poate varia, spre exemplu, in nordul Moldovei intre 2 şi 90%, ceea ce corespunde cu pierderi similare de producţie, deoarece tuberculii infestaţi sunt distruşi in totalitate in condiţii proaste
de depozitare. Actualmente, acest nematod poate fi considerat in multe zone din ţară, cel mai important dăunător al cartofului.
De obicei, atacul nematodului D. destructor este asociat cu cel al speciei D. dipsaci, cu o serie de nematozi saprofagi, precum şi cu unele ciuperci parazite sau saprofite, bacterii, acarieni. Atacul nematodului se manifestă, de obicei, numai pe tuberculi, pe suprafaţa cărora, după recoltare, se observă zone mici decolorate, in dreptul cărora, pe măsura evoluţiei nematodului şi a atacului, epiderma se usucă şi crapă.
Ca urmare a atacului nematodului, tuberculii devin spongioşi, au o culoare brună cu aspect de putregai, ţesuturile se intăresc şi se usucă. Aspectul general al tuberculilor infestaţi este asemănător cu cel al putregaiului uscat al tuberculilor produs de ciuperca Fusarium. In multe cazuri, unele pierderi provocate de nematod sunt puse pe seama acestui atac.
Adulţii nematodului tulpinilor şi tuberculilor de cartof sunt, in general, de talie mai redusă decat cei aparţinand speciei D. dipsaci cu care de obicei atacă in asociaţie. Deşi in ansamblu, ambele specii se aseamănă foarte mult prin forma şi dimensiunile corpului, precum şi prin cateva detalii in ceea ce priveşte biologia şi reproducerea, totuşi există unele caractere morfologice evidente prin care se disting aceste specii.
Nematozii pătrund in tuberculii de cartof in deosebi prin stoloni. Dezvoltarea larvară depinde de temperatură şi se desfăşoară, ca şi in cazul altor specii, in 4 stadii – durata ciclului biologic al unei generaţii la 20-24 grade ajunge la 20-26 zile şi se prelungeşte odată cu scăderea temperaturii. Nematodul poate să suporte in sol, in timpul iernii, temperaturi foarte scăzute, iar in cazul unei uscări accentuate a solului trece in anabioză, revenind in stare de activitate biologică odată cu restabilirea condiţiilor favorabile de temperatură şi
umiditate.
In tuberculii de cartof, femelele fecundate depun in jur de 250 ouă. Acestea se
dezvoltă, in funcţie de temperatură şi umiditate, intr-un interval de 15-45 zile. S-a constatat că nematodul a fost prezent in tulpinile subterane şi in rădăcinile plantelor de cartof după 30- 40 zile de la plantare, iar in tuberculii noi după 85-90 zile. In decursul perioadei de vegetaţie a cartofului, nematodul poate avea un număr de trei generaţii.
Adulţii şi larvele se hrănesc pe seama ţesuturilor de cartof, de preferinţă sub epiderma acestora
Este de menţionat că, in ultima perioadă de timp, practicarea unei monoculturi
pronunţate de cartof şi a unei rotaţii de scurtă durată de 2-3 ani, precum şi vremea călduroasă şi secetoasă in timpul primăverii, au favorizat creşterea numerică a dăunătorului şi deci rezerva sa biologică , ceea ce a dus la pierderi de producţie foarte mari.
