Putregaiul cenuşiu al strugurilor
Uneori, pe acest mucegai se formează scleroţii mici, ovoizi, de 1-5 mm lungime, de culoare neagră.
Putregaiul cenuşiu se manifestă mai puţin pe frunze, lăstari şi ciorchinii tineri, dar foarte frecvent pe boabele mature, aproape de cules.
Pe frunze apar pete gălbui la inceput, care apoi devin roşietice; in dreptul lor pe ambele feţe ale limbului se dezvoltă un mucegai cenuşiu, pulverulent, constituit din conidioforii şi conidiile ciupercii. Frunzele puternic atacate
se răsucesc, se desprind şi cad de pe lăstari. Pe lăstari, boala apare numai in condiţii de umiditate ridicată. Infecţia incepe de la noduri, unde apar pete albicioase sau gălbui-deschis, care se alungesc de-a lungul internodiilor.
Ţesuturile atacate se acoperă cu un mucegai cenuşiu, asemănător cu cel de pe frunze. Uneori, pe acest mucegai se formează scleroţii mici, ovoizi, de 1-5 mm lungime, de culoare neagră.
Adesea se constată o formă de atac mai păgubitoare şi anume pe butaşii de viţă de vie, puşi la stratificat in nisip umed. In acest caz, la punctul de altoire se dezvoltă scleroţiile ciupercii, care impiedică sudura dintre altoi si portaltoi.
Atacul cel mai păgubitor se intalneşte pe boabe in perioada maturării. La inceput, la suprafaţa lor se observă pete mici, care se măresc repede, pătrunzand şi in interiorul pulpei bobului. Culoarea acestor pete poate fi galben-cenuşie sau roşu-violacee.
Boabele atacate se inmoaie, crapă şi se acoperă cu un mucegai abundent, cenuşiu-bruniu, pulverulent, care se extinde de la o boabă la alta, cuprinzand intreg ciorchinele, mai ales la soiurile cu boabe indesate.
Conidioforii sunt lungi (pană la 2 mm), septaţi, ramificaţi monopoidal in partea
superioară, bruni la bază, incolori la varf. Conidiile sunt mici, ovoide, gălbui, unicelulare, de 9-15 x 6-10 μm, prinse pe sterigme scurte, pe care apar aglomerate in formă de ciorchine.
