Antracnoza viţei de vie
In general, lăstarii atacaţi răman cu internodiile scurte, poartă frunze mici, palide, iar partea dinspre varf pare a fi arsă, carbonizată, de unde şi numele bolii de "cărbunele viţei de vie".
Sunt atacate toate organele aeriene ale viţei de vie, indeosebi cand acestea sunt
tinere. Primele simptome ale bolii apar pe lăstarii tineri, incepand cu a doua jumătate a lunii aprile, mai ales in partea dinspre varf, sub forma unor pete mici, eliptice sau neregulate, de culoare brun-roşcată in partea centrală, negricioasă pe margine. In scurt timp, petele cresc in dimensiuni, confluează, putand ajunge pană la 1-4 cm. Ele pot cuprinde lăstarul de jurimprejur, ţesuturile afectate fiind distruse pană la lemn sau pană la ţesutul medular, avand aspectul unor cancere.
Adesea lăstarii atacaţi nu se mai lignifică, se indoaie, se răsucesc şi se rup in dreptul plăgilor. Pe frunze, boala se manifestă prin pete mici, de 1-6 mm in
diametru, circulare sau colţuroase, izolate sau confluente. Petele sunt cenuşii in partea centrală şi brun-inchise pe margini.
Ţesuturile din dreptul petelor se necrozează, se usucă şi cad, limbul rămanand ciuruit. Uneori, pete asemănătoare apar pe peţiolul şi pe nervurile llimbului, in care caz frunzele se deformează, se zbarcesc. Pe ciorchinii tineri, boala se
manifestă prin pete asemănătoare cu cele de pe lăstari. Pe boabe, atacul se manifestă numai cand sunt verzi, prin pete circulare, cenuşiu-roşcate, cu marginea brun-negricioasă.
Adesea, petele mai apropiate confluează, in care caz boabele crapă şi putrezesc.
Conidioforii sunt scurţi, cilindrici, de 14-20 x 3-4 μm, dispuşi in palisadă, la inceput incolori, apoi bruni. La capătul lor se diferenţiază conidii mici, unicelulare, cilindro-ovoide, incolore, de 3-8 x 2-4 μm, cu cate o picătură uleioasă la ambele capete.
