Inmormantarea la romani - Viata omului, ca oul in mana copilului... (culeasa de Horia Benea)

Interesant de remarcat este faptul ca mai toate crucile – multe dintre ele lucrate direct la targ, poarta un permanent motiv: „Pomul Vietii”, acela care deschide, dar si inchide, ciclul vietii taranului roman.

Din timpuri imemoriale, intreg ansamblul fenomenelor de viata tezaurizate in folclor si etnografie – origine, geneza, evolutie – a fost reprezentat prin „Pomul Vietii” (atentie: pom care da fructe, adica roade, deci poame, iar nu un copac neroditor!)

Curmarea vietii, deci retezarea ei, a fost gandira de taranul roman printr-o simbolisitica proprie, dar cursiva, anume prin purtarea, sau ducerea unui pom retezat deci care a fost curmat; mai in fata chiar de intreaga simbolistica de o factura crestina, mai noua, a slujbei de inmormantare. Este o tratare de un simbolism clar.

Pomul vietii a patruns la noi pana astazi prin repetate reprezentari pe: cusaturi, tesaturi, incrustaturi, incondeieri sau, precum aici, cruci, stalpi, ori troite. Intotdeauna el este simblul vietii pamantesti, avand ca mandat Columna Ceriului pentru viata transcedentala, iar pentru celelalte doua cicluri ale vietii, semnele primordiale Soarele si Luna (casatorie) si Oul (nasterea).

Un alt obicei vechi, adoptat de catre crestinism prin sincretism, este slajba laraspantiile de drum pana la cimitir. Credintele taranului roman spun ca sufletul omului mai rataceste o vreme pe cararea vietii si in acest caz sigur ca omul ratacitor s-ar fi putut opri si la raspantia respectiva, unde sa se odihneasca inainte de a porni, din nou, in peregrinarile sale. Slujba la raspantie va ajuta sufletul ratacitor sa conduca la „odihnirea” lui spre o pace vesnica!

Sursa:

DIN CARTOFILIA ROMANEASCA – TARANUL ROMAN IN VECHILE CARTI POSTALE ILUSTRATE

Fragment preluat cu acordul autorulului, domnul CODRIN STEFANESCU

Daca ti-a placut sau te-a ajutat acest obicei da-ne un like sau distribuie pe facebook!

https://www.facebook.com/iarmarok.ro