Merge unu cu nevasta sa ia cina la resturant. Farfuria de supa se varsa pe rochia ei cea noua. Suparata si asteptand sa fie consolata de sotul romantic zice: - Uite cum arat, ca o scroafa ! El raspunde: - Si te-ai mai si murdarit pe deasupra !!
Erau Ion si Maria in luna de miere la un hotel. Deodata suna telefonul Mariei.Era mama ei.
Mama:marie, ati facut si voi ce fac tinerii?
Maria:Nu
Mama:Pai voi ce faceti acolo?
Maria:Eu ma uit la televizor si Ion citeste ziarul.
Mama:Spunei lui Ion sa bage ce are el mai gros in gaura unde faci tu pipi.Va sun mai incolo!
Maria:Bine.Pa!
Maria si Ion fac in tocmai.Dupa o ora suna din nou mama Mariei:
Mama:Ati facut ce am zis eu?
Maria:Da.
Mama:Si cum e?
Maria:Ion e de o ora cu piciorul in WC
Ion si Maria se casatoresc. In noaptea nuntii toate rudele asteapta ca ei sa arate cearceaful care sa ateste puritatea sotiei.
Dar cum cei doi consumasera mai demult actul, se aflau acum intr-o mare incurcatura. Nevasta sugereaza sa dea cu vopsea cearceaful
ca sa ii pacaleasca pe nuntasi. Numai ca singura vopsea pe care o gasesc in camera este de culoare verde. Disperati,
folosesc vopseaua si mirele scoate cearceaful pe balcon. Toti nuntasii raman inmarmuriti numai unul striga :
- Bravo, mah, i-ai spart fierea!!
Ion la spovedanie, in post: - Parinte, aseara vin de la camp, imi vad nevasta cam trista, palida, trasa la fata; stiu, e pacat, e post, dar mi-era asa de mila de ea ca am luat-o si i-am tras-o 5 ore in sir... - Vai, Ioane, e pacat... - Da parinte, stiu, imediat dupa aceea m-am imbracat si am dat fuga la sfintia ta sa ma spovedesc, da mi-a raspuns cucoana preoteasa ca nu esti acasa; si era cam trista, palida, trasa la fata; stiu, e pacat, e post, dar mi-era asa de mila de ea ca am luat-o si i-am tras-o si ei 5 ore in sir... dar ce ai parinte, te vad cam trist, palid, tras la fata... :))
In fiecare seară Bulă se întoarce la nevasta lui...
cu spatele....
Un vânător, urmărind un mistreţ rănit, s-a afundat în pădure şi fără să-şi dea seama l-a prins noaptea şi s-a rătăcit. Într-un târziu vede undeva o lumină şi, tot mergând către ea, ajunge la un ocol silvic. Bate la uşă şi apare pădurarul:
– Te-ai rătăcit, spune omul şi îl pofteşte în casă. Este târziu, rămâi aici până dimineaţă când o să îţi arăt drumul. Până atunci stai la masă cu noi, dar avem numai mamaligă cu brânză.
Se aşează rătăcitul la masă şi după ce termină aproape tot ce are în farfurie se adresează gazdei:
– Pădurarule, pot să mai iau un pic de mămăligă? Uite, mi-a rămas un pic de brânză…
Nu trece mult şi întreabă din nou:
– Pădurarule, pot să mai iau un pic de brânză? Uite că mi-a mai rămas mămăligă…
După ce acestea se repetă de mai multe ori, adorm toţi în singura cameră unde era cald, pădurarul cu nevasta în pat şi vânătorul pe o saltea pe jos. După miezul nopţii vuietul vântului este acoperit de urletul unei haite de lupi. Pădurarul sare din pat ca ars, se îmbracă pe întuneric răsturnând câteva scaune şi cât ai clipi dispare în noapte. În urma lui s-a aşters liniştea. După un timp vânătorul întreabă în întuneric:
– Oare stă mult?
– Stă mult, îi răspunde femeia în şoaptă.
– Oare nu mă prinde dacă…? întreabă din nou vânătorul.
– Nu te prinde măi omule, continuă femeia îndemnându-l pe vânător, că până iese el în calea lupilor la capătul râpei poate să treacă toată noaptea.
– Zici că nu mă prinde…
– Nu te prinde, fii sigur. Hai, curaj!
– Atunci, spune vânatorul, mă duc să mai iau un pic de mămăligă cu brânză…
